Titlul materialului, inspirat de cunoscutul roman scris de Gabriel Garcia Marquez, invită cititorii să reflecteze asupra unuia dintre „demonii” cei mai de temut pentru membrii unei echipe: evaluarea.

În cele mai multe organizații, acesta este un proces ce se întâmplă o dată pe an, iar angajații, deseori, îl privesc cu reticență din mai multe motive. Un motiv invocat uneori de angajați este acela că ponderea acordată feedback-ului colegilor este prea mare. Exemplul vine în contextul unui proces de evaluare de tip 360, în care audienței „colegi/peers” îi fusese acordată o importanță egală cu cea a audienței „clienți”. Această opinie este fundamentată pe concepția conform căreia colegii nu au cunoștințele sau informațiile necesare pentru a le evalua corect munca și contribuția la dezvoltarea afacerii. Totodată, unii angajați exprimă temerea că informațiile pe care le furnizează în timpul derulării procesului de evaluare nu vor rămâne confidențiale. Cel mai adesea această temere este înlăturată prin contractarea unui furnizor extern pentru serviciile de evaluare, însă, chiar și așa, oamenii se deschid cu oarecare dificultate și evită să comenteze atunci când acorda un scor.

Mai sunt situații în care procesul de evaluare este discreditat chiar de către organizație. Mai exact, este vorba de un proces în urma căruia nu se întâmplă nimic. Evaluarea este menită să facă o radiografie a echipei/organizației, urmând ca apoi să fie implementate planuri de dezvoltare, însă atunci când după încheierea procesului de evaluare în organizație nu se mai întâmplă nimic, oamenii își pierd încrederea și tratează cu superficialitate exercițiile similare.

Și totuși pentru organizație, dar în egală măsură și pentru oameni, este important un astfel de proces, iar cheia succesului este alegerea instrumentului/modalității potrivite echipei. Astfel, pot fi echipe pentru care un instrument standardizat sau sub forma unei aplicații să fie potrivit, în timp ce pentru alte echipe un instrument de tipul Assessment/Development Center va produce cele mai bune rezultate. O observație pertinentă în legătură cu acest instrument este legată de costurile mai consistente comparativ cu cele presupuse de utilizarea unei aplicații. Totuși, o analiză corectă „cost-beneficiu” arată că planurile de dezvoltare ce se pot construi pe baza detaliilor obținute din Assessment produc impact pe termen lung, deoarece se fundamentează pe informații obținute din utilizarea unei game largi de instrumente, iar gradul de deschidere al participanților la un astfel de program este mult mai ridicat decât în cazul unei evaluări ce foloseste un singur instrument/aplicație. Experiența GoodStory indică faptul că Assessment/Development Center este un bun fundament pentru dezvoltarea de programe complexe de dezvoltare a angajaților, mai ales în contextul în care organizația se află în etapa în care își propune să identifice corect talentul din organizație. Totodată, acesta poate fi un instrument utilizat în retenția angajatilor valoroși, deoarece prin acest mod de evaluare li se arată că sunt importanți pentru organizație.

Acest material este scris de Cristina Nedelcu, Managing Partner al GoodStory România.